Ma urasc

Nu a fost o zi interesanta pentu mine, a fost o zi morbida, nu m-am gandit decat la lucruri urate, si nu am gandit decat lucruri urate despre mine.

Acum senzatia se accentueaza, sunt singura din nou, in acest apartament impersonal si rece.
Cineva zicea ca poate e senzatia de singuratate transformata in frica, da poate ca asa este … am ganduri ce vin si pleca cu repeziciunea unui fulger, si mi se induce frica … inima imi bate mult prea repede … palmele imi transpira, nu pot sa respir, stiu il recunos e atac de panica … ce fac?
…………
Nu trebuia sa fi fumat … nu trebuia sa imi induc starea de frica, nu trebuia sa fi facut nimic. Plang! E bine cand plang, ma exteriorizez … vreau sa urlu, vreau sa pot tipa pana ma opresc din plans, si apoi sa o iau de la capat … ma aud tipand dupa cineva drag mie, mort acum 5 ani … de ce?

Nu mai pot gandi … simt ca nu mai pot respira … trebuie sa dau un telefon!

Singurul om pe care il pot suna nu a raspuns! Incerc sa respir lent si sa ma gandesc la lucruri frumoase!
Ce sunt alea lucruri frumoase? N-am trait momente frumoase, a poate mi s-a intamplat un lucru frumos, da a fost frumos, inchid ochii si incerc sa rememorez, nu e bine pentru ca ma face sa sufar, sa sufar ca nu il mai pot retrai poate niciodata.
Zambesc … e un zambet mai mult ironic, cu siguranta nu il voi mai retrai!

m-am calmat un pic … bataile inimii s-au normalizat, mainile nu imi mai sunt transpirate, sunt doar cadaverice …

Am realizat ca ma urasc pentru starile mele, am realizat ca ma urasc pentru ca sunt ceea ce sunt, o lasa si o prefacuta! Nu imi pot exprima sentimentele liber, nu pot vorbi liber pentru ca mi-e in permanenta frica de ce concluzii vor trage ceilalti, de parerile lor despre mine, despre cum sunt perceputa. A. zicea sa sunt antisociala, poate ca sunt pentru ca nu imi place sa ma judece oamenii, si singurul mod in care as scapa de asta, ar fi sa nu interactinez cu ei.
Ma urasc pentru felul in care analizez orice! Analizez felul in care cineva ma atinge, felul in care cineva imi vorbeste, felul in care cineva se uita la mine! Analizez tot futu-i mortii ma-sii!
Analizez si felul in care ma comport eu, analizez ce miscari fac si cand le fac, analizez ce cuvinte scot pe gura si cum le scot incat sa nu fie interpretabile!
Urasc orice la mine, nimic nu-mi place … ba da sunt cateva lucruri: imi place ca pot ajuta uneori si o fac cu drag, iar fizic, doar parul … ai mai auzit de cineva sa zica asta … ma bufneste rasul … auzi parul =))!

Citind ce am scris pana acum realizez ce varza este in capul meu, ce om normal ar sari asa de la un subiect la altul … stiti vreun psiholog care sa ma consulte pro bono, as fi un caz de doctorat :).


Liniste … linistea ma omoara! Dau drumul la muzica, simt ca imi bubuie capul, inchid muzica.
Nu nu am stare sa ma bag in pat sa dorm, asa cum sunt acum nu am cum … ma ustura ochii .. trebuie sa ma opresc din plans! De ce cacat nu ma pot opri?