Fobiile

Ce sunt fobiile? Cum au inceput ele sa apara?
De ce mi-e teama de fapt?

Conform dictionarului explicativ al limbii romane, fobia resprezinta o stare patologica de neliniste si de frica obsedanta, lipsita de o cauza obiectiva sau precisa.

Fobia mea: sa stau peste noapte singura intr-o casa.
Nu imi aduc aminte cand a inceput prima data sa imi fie frica de singuratate! Nu stiu cand am inceput sa fiu asa de dependenta de oameni.

Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica, ma enerva enorm faptul ca nu ramaneam niciodata singura acasa. Cand veneam de la scoala era mamaia acasa, cand parintii erau plecati noaptea la vreo nunta sau botez, ramaneam cu bunicii acasa, daca parintii erau plecati in concediu in afara tarii, ma mutau la ceilalti bunici, caci medicul de familie era la 500 m distanta.

Cred ca totul a inceput in momentul in care m-am mutat in Bucuresti, ce mult te poate schimba un oras atat de mare!
Prima noapte petrecuta singura a fost in anul I de facultate, stateam in Grozavesti, si pe atunci nu il stiam pe L. Tin minte ca noaptea aceea a fost cea mai lunga noaptea din viata mea.
Locuiam intr-o camera de 4mp, unde erau doar 2 paturi un dulap si o chiuveta. Stateam cu ochii deschisi prin intuneric si mi se parea ca peretii se apropie unul de celalalt. Aprindeam lumina, ma convingeam ca nu se intampla nimic rau si ca totul este in imaginatia mea, apoi iar stingeam lumina si ma bagam in pat! Aceeasi senzatie de pereti ce se misca …

Dupa ce l-am cunoscut pe L, care statea pe acelasi palier cu mine, cand trebuia sa dorm singura, se stia ca il chemam la mine, sau mergeam eu la el si stateam de vorba despre toate prostiile (mai tii minte faza cu hartia igienica? De ce se numeste igienica? Nici macar nu este sigilata!)

In anul II de faculatea m-am mutat in Regie, alt stil de cazare si inca 2 colege de camera. Nu cred ca am avut probleme cu somnul.

Anul III de facultate, L era din nou cu mine in camin, eu stateam la etajul 5, el la parter. Noptile cand eram singura ma mutam la parter sau venea el la et 5 se stia deja rutina. Urmatorul an L s-a mutat in alt camin, si deja avea prietena, tin minte ca anul acela nu l-am prea vazut decat in sesiune la examene.
Norocul meu a fost ca nu am avut prea multe ocazii sa dorm singura, pentru ca atunci l-am cunoscut si eu pe A, si din prima zi s-a mutat cu mine.

Din acel an, 2004 cred si pana in septembrie 2009, eu nu am mai dormit singura in casa decat intr-o singura seara!

Acum sunt singura in casa!
Apartamentul nu pare infricosator, dar se aud zgomote, daca este liniste totala le auzi, parca cineva se afla aici cu mine, parca acum cand scriu se afla cineva in spatele meu, si zambeste vazand ca intuiesc ca este aici.

Ma uit in spate nu se vede nimic, nicio urma sau vreo umbra, perdeaua nu se misca, si totusi simt o adiere pe fata … nu inteleg de la ce ar putea fi …