Nu toata lumea stie ca sunt o cinfila convinsa, ca m-as uita la filme non stop.
De ceva vreme nu mai am timp sa merg la cinema asa de des precum o faceam pana acum, am ramas un pic in urma cu tot ce se mai intampla. Am ramas in urma si cu serialele mele preferate, 2 and a half men, Supernatural, Big Bang Theory, Lost.
De ce am ramas in urma? Sa vedem ... jobul care ma solicita pana la epuizare in ultima perioada si cand ajung acasa nu mai am chef de nimic.
Revenind la filme, aseara am avut placerea sa revan Red Rose un film horror, dupa un scenariu de Stephen King (pe care fie vorba intre noi, I love him). In seara asta as vrea sa continuu in acelasi stil, cred ca voi vedea Bram Stoker's Dracula, un film clasic din 1992, cu Anthony Hopkins, Keanu Reeves, Winora Ryder.
Mi-ar placea sa imi fac o zi de filme, si stiu ca exista miercuri orange film, dar pe cuvand daca imi vine sa stau cate o ora la coada la bilete, apoi inca 30 min la coada la popcorn si suc pentru ca apoi sa stau ingramadita in sala de cinema. Imi voi face ziua mea de filme ...joia, in fiecare joi voi sta in capul patului si voi vedea filme pana la miezul noptii si poate chiar peste :).
In fiecare saptamana voi incerca sa vad un anumit gen de filme si sa le vad mai intai pe cele clasice si apoi pe cele care sunt la cinema. Hei sunteti invitati :)
Vreau sa imi recomandati filme !!! Sa curga recomandarile!
sâmbătă, 15 mai 2010
duminică, 9 mai 2010
Mi-e dor
Mi-e dor de L :), da ai avut dreptate o sa-mi fie dor de tine ... si nu am vorbit de 2 zile doar!
Am zis ca o sa fiu dependenta de discutiile noastre.
Cum poti vorbi cu cineva despre orice, cum poti sa intalnesti o persoana cu care sa ai aproape aceleasi puncte de vedere?
El este persoana care in ultimele luni a reusit sa ma faca sa ma simt mai bine cand am fost deprimata, el e persoana care in ultimele luni a reusit sa ma faca sa ma vad asa cum sunt, sa ma vad cu bune si rele, dar sa pun accent pe cele bune, el e cel care a reusit sa ma transforme intr-o persoana mai optimista, o persoana care sa zica ... e o mica problema dar sunt capabila sa trec peste asta, el e persoana pe care imi vine sa o sun sa ii spun toate cele bune si cele rele din viata mea.
Intr-una din discutiile noastre a tras cateva concluzii despre mine, si unul mi-a ramas in minte ... a fost ceva de genul "in jurul tau este o tensiune puternica, tu esti genul de FEMEIE care nu doreste un barbat care nu o poate satisface, si daca el nu se ridica la nivelul asteptat nu mai astepti, zici NEXT, si asta se simte!"
O sa fii mirat ca am scris asta despre tine, dar simteam nevoie sa ma descarc, si acum nu am cum sa te sun ... din varii motive :D.
Am zis ca o sa fiu dependenta de discutiile noastre.
Cum poti vorbi cu cineva despre orice, cum poti sa intalnesti o persoana cu care sa ai aproape aceleasi puncte de vedere?
El este persoana care in ultimele luni a reusit sa ma faca sa ma simt mai bine cand am fost deprimata, el e persoana care in ultimele luni a reusit sa ma faca sa ma vad asa cum sunt, sa ma vad cu bune si rele, dar sa pun accent pe cele bune, el e cel care a reusit sa ma transforme intr-o persoana mai optimista, o persoana care sa zica ... e o mica problema dar sunt capabila sa trec peste asta, el e persoana pe care imi vine sa o sun sa ii spun toate cele bune si cele rele din viata mea.
Intr-una din discutiile noastre a tras cateva concluzii despre mine, si unul mi-a ramas in minte ... a fost ceva de genul "in jurul tau este o tensiune puternica, tu esti genul de FEMEIE care nu doreste un barbat care nu o poate satisface, si daca el nu se ridica la nivelul asteptat nu mai astepti, zici NEXT, si asta se simte!"
O sa fii mirat ca am scris asta despre tine, dar simteam nevoie sa ma descarc, si acum nu am cum sa te sun ... din varii motive :D.
marți, 6 aprilie 2010
Zilele acestea
Ei bine a venit aprilie, ce trece vremea, as vrea sa se opreasca o data pentru totdeauna si noi sa ne oprim cu ea!
A fost Pastele ieri, nici deosebit nu s-a intamplat de Paste, am fost cu A la Braila, ne-am plimbat pe faleza si am admirat apa, iar seara am plecat cu S in Galati.
Ieri ne-am intors in Bucuresti, am iesit cu R in Regie la un suc si o muzica buna ... nimic deosebit. I-am dat un sms lui A sa mearga si el, niciun raspuns ... nici pana acum!
Azi am stat singura in casa, m-am plictisit de moarte, am facut cateva exercitii fizice ca sa mai scap de caloriile mancate zilele astea, dar nu am putut sa ajung la epuizare ... nici pentru asta nu am avut chef. Am vrut sa merg pe lac sa alerg, dar nici pentru asta nu am putut sa ma ridic de pe canapea ... ma uitam la mine in oglinda si ma bufnea plansul.
Iar sunt in depresie! Iar ma uit la mine si nu vad nimic bun. Ma uit la mine si ma gandesc unde a disparut Oana, cea pe care o stiam eu, cea vesela si optimista, cea plina de viata, cea care zicea ca e mai bine singura ...
Nu e bine singura! Urasc sa fiu singura ... pe 9 A va pleca in UK pentru 10 zile, stii ce va insemna asta? O sa fiu singura cuc in acest apartament, singura si atat ... (alt apartament pentru ca ne-am mutat).
Nici sa scriu nu sunt in stare! ... doar atat ... pentru azi, poate maine voi putea scrie mai multe ... poate nu promit!
A fost Pastele ieri, nici deosebit nu s-a intamplat de Paste, am fost cu A la Braila, ne-am plimbat pe faleza si am admirat apa, iar seara am plecat cu S in Galati.
Ieri ne-am intors in Bucuresti, am iesit cu R in Regie la un suc si o muzica buna ... nimic deosebit. I-am dat un sms lui A sa mearga si el, niciun raspuns ... nici pana acum!
Azi am stat singura in casa, m-am plictisit de moarte, am facut cateva exercitii fizice ca sa mai scap de caloriile mancate zilele astea, dar nu am putut sa ajung la epuizare ... nici pentru asta nu am avut chef. Am vrut sa merg pe lac sa alerg, dar nici pentru asta nu am putut sa ma ridic de pe canapea ... ma uitam la mine in oglinda si ma bufnea plansul.
Iar sunt in depresie! Iar ma uit la mine si nu vad nimic bun. Ma uit la mine si ma gandesc unde a disparut Oana, cea pe care o stiam eu, cea vesela si optimista, cea plina de viata, cea care zicea ca e mai bine singura ...
Nu e bine singura! Urasc sa fiu singura ... pe 9 A va pleca in UK pentru 10 zile, stii ce va insemna asta? O sa fiu singura cuc in acest apartament, singura si atat ... (alt apartament pentru ca ne-am mutat).
Nici sa scriu nu sunt in stare! ... doar atat ... pentru azi, poate maine voi putea scrie mai multe ... poate nu promit!
duminică, 14 martie 2010
Pasiuni
Nu, nu voi vorbi despre soap opera!
Cu totii avem pasiuni. Unii picteaza, unii scriu poezii, altii fac fotografii. Eu ... nu cred ca am o pasiune. NU ma pot gandi la ceva care sa ma faca atat de fericita incat sa nu ma mai opresc.
Inainte faceam emisiuni radio :). Da, eram copil, aveam un amarat de casetofon (FIRST ii zicea), imi cumparam casete goale si ma inregistram. Vorbeam cu orele fara sa zic nimic concret. NU cred ca a mai ascultat cineva acele casete, nici macar eu.
Mi-am adus aminte de asta, pentru ca cineva mi-a zis zilele trecute ca am voce de radio. DA probabil ca mi-ar fi placut sa am o emisiune!
De ce sa spun ca viata a fost nedreapta, cand pot recunoaste ca nici nu mi-am cautat vreodata un job in radio.
Pasionata de sport nu sunt, am facut volei vreo 4 ani, dar nu am mai putut continua pentru ca mi s-a pus un diagnostic ce nu prea se pupa cu sportul :P.
Imi place sa dansez, dar tot nu m-am inscris la dansuri, desi era in plan sa ma duc de la inceputul lunii martie.
Imi place sa cant dar aici nu am avut noroc de voce, deci raman la cantatul din baie si din cand in cand la karaoke.
Imi place sa fac poze, sa fiu in spatele obiectivului, dar nu am rabdare sa invat toate chichitele pentru a face poze profi.
Ce am observat la mine, ca am rabdare sa explic pana fac laringita! Imi place sa explic celorlalti ceea ce stiu eu sa fac. NU vorbesc despre materii de predat! Vorbesc despre lucruri profesionale, mi-ar placea sa fiu trainer sau poate seminarist.
Trainer daca as fi, cred ca as sta la cursuri 24/7.
Mi-ar placea sa ii invat pe ceilalti produse si tehnici de vanzari si de negociere, sa le pot da exemple din experienta acumulata.
Hm... se pare ca mi-am gasit cat de cat o pasiune :)
Pasiuni pentru sporturi expreme. Imi plac plimbarile cu motorul, dar nu ma vad aruncandu-ma in cap de pe o stanca inalta de 2000m (scuze L, eu doar voi urca cu tine, de aruncat nu! Voi filma totusi), nu ma vad aruncandu-ma cu parasuta dintr-un avion ... inca tin la viata mea, si vreau sa traiesc, in siguranta dar sa traiesc.
Concluzie: Singurele lucruri pe care le-as face non stop ar fi emisiuni radio si traininguri. Se pare ca mi-am gasit pasiunile, acum trebuie sa le si pun in practica ... cumva!
Cu totii avem pasiuni. Unii picteaza, unii scriu poezii, altii fac fotografii. Eu ... nu cred ca am o pasiune. NU ma pot gandi la ceva care sa ma faca atat de fericita incat sa nu ma mai opresc.
Inainte faceam emisiuni radio :). Da, eram copil, aveam un amarat de casetofon (FIRST ii zicea), imi cumparam casete goale si ma inregistram. Vorbeam cu orele fara sa zic nimic concret. NU cred ca a mai ascultat cineva acele casete, nici macar eu.
Mi-am adus aminte de asta, pentru ca cineva mi-a zis zilele trecute ca am voce de radio. DA probabil ca mi-ar fi placut sa am o emisiune!
De ce sa spun ca viata a fost nedreapta, cand pot recunoaste ca nici nu mi-am cautat vreodata un job in radio.
Pasionata de sport nu sunt, am facut volei vreo 4 ani, dar nu am mai putut continua pentru ca mi s-a pus un diagnostic ce nu prea se pupa cu sportul :P.
Imi place sa dansez, dar tot nu m-am inscris la dansuri, desi era in plan sa ma duc de la inceputul lunii martie.
Imi place sa cant dar aici nu am avut noroc de voce, deci raman la cantatul din baie si din cand in cand la karaoke.
Imi place sa fac poze, sa fiu in spatele obiectivului, dar nu am rabdare sa invat toate chichitele pentru a face poze profi.
Ce am observat la mine, ca am rabdare sa explic pana fac laringita! Imi place sa explic celorlalti ceea ce stiu eu sa fac. NU vorbesc despre materii de predat! Vorbesc despre lucruri profesionale, mi-ar placea sa fiu trainer sau poate seminarist.
Trainer daca as fi, cred ca as sta la cursuri 24/7.
Mi-ar placea sa ii invat pe ceilalti produse si tehnici de vanzari si de negociere, sa le pot da exemple din experienta acumulata.
Hm... se pare ca mi-am gasit cat de cat o pasiune :)
Pasiuni pentru sporturi expreme. Imi plac plimbarile cu motorul, dar nu ma vad aruncandu-ma in cap de pe o stanca inalta de 2000m (scuze L, eu doar voi urca cu tine, de aruncat nu! Voi filma totusi), nu ma vad aruncandu-ma cu parasuta dintr-un avion ... inca tin la viata mea, si vreau sa traiesc, in siguranta dar sa traiesc.
Concluzie: Singurele lucruri pe care le-as face non stop ar fi emisiuni radio si traininguri. Se pare ca mi-am gasit pasiunile, acum trebuie sa le si pun in practica ... cumva!
miercuri, 10 martie 2010
Experiente
VA AVERTIZEZ INCA DE PE ACUM, CA ESTE O POSTARE LEJERA SI NU NECESITA PREA MULTA CONCENTRARE :))
Avand in vedere ca ma apropii vertiginos de 30 de ani incep sa am "crizele varstei mijlocii" si am cam dat-o in mintea adolescentilor.
Joi am plecat cu A, colega mea de apartament, la Cluj Napoca, ca sa ce? Ca sa o facem lata :)) si am facut-o GRAV.
Va dati seama ca vineri am ajuns la 6:35 am in loc de 5:00 ca deh CFR-ul sa traiasca!
Vineri:
Nu am avut asa multe de facut, am lancezit prin casa, am facut o sueta cu fetele ... chestii socoteli.
Vineri seara am iesit intr-un club nu tocmai fun ... oricum eram numai fete si A, fratele lui A :).
Ne-am intors in apartament si am tinut-o la vorba si la vodka cu redbull pana la 8 dimineata.
Sambata:
Am dormit pana la 12:30 pm, am stat prin casa pana la 14:00, apoi m-am intalnit cu L la o cafea, ma rog eu cafea, el Cola, mi-a placut de el MAXIM, ne stiam noi, dar doar de pe net sau de la telefon.
De la 18:00 pana la 21:00 irelevant ce am facut .. diverse prin casa la A (alta A).
La 21:00 ne-am luat bagajele de la ea si ne-am mutat la F&F (sora si frate) ... si de acum ... pfff sa te tii DEZMAT!
Am baut Vodka si JB pana la 24:00, cand ne-am mutat intr-un club pe care il recomand OBSESSIONS.
Deja e duminica
Aici am vazut cei mai frumosi baieti ever.
Am uitat sa specific ca noi am plecat in club si cu baietii de la lupte libere (niste musculosi frumosi foc).
Oricum vreau sa subliniez ca baieti mai frumosi ca in Cluj Napoca nu am mai vazut! Toti imbracati super, toti "lucrati" la sala, toti cu zambetul pe buze, senini de parca nu aveau nicio grija.
Nu mai are sens sa spun ca muzica din club a fost "jos palaria" si am dansat pana la epuizare.
Apropo de dans ... mi-am facut si partener de dans acolo in persoana lui R, un tip super simpatic, charismatic si ... un bun dansator ;), ne-am distrat pana la 6:00 :"> .
De la 6:20 pana la 11;00 petrecerea a continuat la F&F in apartament ... Clujul stie sa se distreze.
O sa mai merg acolo cu siguranta!
CONCLUZIA: cand esti cu moralul la pamant si nu stii ce sa faci, cand ti se pare ca totul in viata trece pe langa tine ca un intercity, si nu opreste sa te urci in el, e bine sa dai o fuga in Cluj Napoca sa iti incarci bateriile de viata!
Avand in vedere ca ma apropii vertiginos de 30 de ani incep sa am "crizele varstei mijlocii" si am cam dat-o in mintea adolescentilor.
Joi am plecat cu A, colega mea de apartament, la Cluj Napoca, ca sa ce? Ca sa o facem lata :)) si am facut-o GRAV.
Va dati seama ca vineri am ajuns la 6:35 am in loc de 5:00 ca deh CFR-ul sa traiasca!
Vineri:
Nu am avut asa multe de facut, am lancezit prin casa, am facut o sueta cu fetele ... chestii socoteli.
Vineri seara am iesit intr-un club nu tocmai fun ... oricum eram numai fete si A, fratele lui A :).
Ne-am intors in apartament si am tinut-o la vorba si la vodka cu redbull pana la 8 dimineata.
Sambata:
Am dormit pana la 12:30 pm, am stat prin casa pana la 14:00, apoi m-am intalnit cu L la o cafea, ma rog eu cafea, el Cola, mi-a placut de el MAXIM, ne stiam noi, dar doar de pe net sau de la telefon.
De la 18:00 pana la 21:00 irelevant ce am facut .. diverse prin casa la A (alta A).
La 21:00 ne-am luat bagajele de la ea si ne-am mutat la F&F (sora si frate) ... si de acum ... pfff sa te tii DEZMAT!
Am baut Vodka si JB pana la 24:00, cand ne-am mutat intr-un club pe care il recomand OBSESSIONS.
Deja e duminica
Aici am vazut cei mai frumosi baieti ever.
Am uitat sa specific ca noi am plecat in club si cu baietii de la lupte libere (niste musculosi frumosi foc).
Oricum vreau sa subliniez ca baieti mai frumosi ca in Cluj Napoca nu am mai vazut! Toti imbracati super, toti "lucrati" la sala, toti cu zambetul pe buze, senini de parca nu aveau nicio grija.
Nu mai are sens sa spun ca muzica din club a fost "jos palaria" si am dansat pana la epuizare.
Apropo de dans ... mi-am facut si partener de dans acolo in persoana lui R, un tip super simpatic, charismatic si ... un bun dansator ;), ne-am distrat pana la 6:00 :"> .
De la 6:20 pana la 11;00 petrecerea a continuat la F&F in apartament ... Clujul stie sa se distreze.
O sa mai merg acolo cu siguranta!
CONCLUZIA: cand esti cu moralul la pamant si nu stii ce sa faci, cand ti se pare ca totul in viata trece pe langa tine ca un intercity, si nu opreste sa te urci in el, e bine sa dai o fuga in Cluj Napoca sa iti incarci bateriile de viata!
miercuri, 3 martie 2010
Barbatii insurati/luati
Pana nu demult ma vaitam ca sunt singura si ca nu mi-am gasit perechea, acum mai nou, primesc tot felul de propuneri care de care mai interesante, dar culmea toate de la barbati casatoriti si cu copii.
Exista un episod din decembrie 2009 despe care nu am vorbit. Un anume domn B, domn profesor de meserie, dar afacerist de fapt, domn cu stare cu sotie si copil, care ma invitase la o mica distractie pe care din fericire pentru mine, sau din pacate pentru el am refuzat-o. Acest domn mai intreaba din cand in cand daca m-am razgandit. Evident NU!
Episoade similare s-au mai intamplat. O cunostinta de-a mea cu prietena de vreo 10 ani, m-a intrebat daca nu cumva vreau sa petrec o noapte cu el. Evident NU!
La noul serviciu, am clienti, cam toti peste 40 de ani, si ii vad cum incearca sa imi faca invitatii. Dar cand vad inel pe deget raspunsul meu este Evident NU!
Intamplare de azi: Intra un domn TAUR nascut in 1969 la mine in birou, il vad ca incepe cu discutii gen: ce bine ca incep sa se angajeze aici si domnisoare mai tinere ... bla bla bla... la un moment dat trebuia sa completeze un formular si imi zice ca nu vede, politicoasa din fire si amabila, ii dictez ce trebuie sa scrie iar la final fericit cu un zambet larg si cu ochii un pic stransi imi zice: " Vezi ce bine ne descurcam impreuna?"
Desi am terminat destul de repede de rezolvat situatia, el a mai zabovit un pic la mine sa vorbim de vreme, apoi sa ma intrebe cand iau pauza de masa, daca vreau sa mergem la o cafea sau un suc, daca vreau sa imi aduca ceva de mancare ... cand am vazut ca nu mai termina i-am comunicat pe un ton nu tocmai placut ca nu ma intalnesc cu clientii si GATA!
Intrebari: Am eu fata de amanta (asta ca sa nu folosesc un cuvant mai urat)?
Am eu fata de persoana care sa iasa cu cineva casatorit?
Daca se poate citi pe fata mea ca am 27 de ani si nu am verigheta asta ma duce automat in sfera de party girl sau booty girl?
Chiar ii spuneam aseara lui L, un prieten din Cluj, ca am un simt foarte dezvoltat al corectitudinii de aceea va zic si voua:
Dragi Barbati/Baieti nu voi iesi niciodata, dar niciodata cu cineva care este intr-o relatie. Poate sa fie si o relatie care nu merge bine! NU ma intereseaza atata timp cat in statutul marital nu scrie SINGUR NU ma voi intalni cu el in ipostaza de iubita.
pfff mi-am luat si asta de pe suflet
O sa caut si o piesa care sa se potiveasca cu ceea ce am scris aici.
Exista un episod din decembrie 2009 despe care nu am vorbit. Un anume domn B, domn profesor de meserie, dar afacerist de fapt, domn cu stare cu sotie si copil, care ma invitase la o mica distractie pe care din fericire pentru mine, sau din pacate pentru el am refuzat-o. Acest domn mai intreaba din cand in cand daca m-am razgandit. Evident NU!
Episoade similare s-au mai intamplat. O cunostinta de-a mea cu prietena de vreo 10 ani, m-a intrebat daca nu cumva vreau sa petrec o noapte cu el. Evident NU!
La noul serviciu, am clienti, cam toti peste 40 de ani, si ii vad cum incearca sa imi faca invitatii. Dar cand vad inel pe deget raspunsul meu este Evident NU!
Intamplare de azi: Intra un domn TAUR nascut in 1969 la mine in birou, il vad ca incepe cu discutii gen: ce bine ca incep sa se angajeze aici si domnisoare mai tinere ... bla bla bla... la un moment dat trebuia sa completeze un formular si imi zice ca nu vede, politicoasa din fire si amabila, ii dictez ce trebuie sa scrie iar la final fericit cu un zambet larg si cu ochii un pic stransi imi zice: " Vezi ce bine ne descurcam impreuna?"
Desi am terminat destul de repede de rezolvat situatia, el a mai zabovit un pic la mine sa vorbim de vreme, apoi sa ma intrebe cand iau pauza de masa, daca vreau sa mergem la o cafea sau un suc, daca vreau sa imi aduca ceva de mancare ... cand am vazut ca nu mai termina i-am comunicat pe un ton nu tocmai placut ca nu ma intalnesc cu clientii si GATA!
Intrebari: Am eu fata de amanta (asta ca sa nu folosesc un cuvant mai urat)?
Am eu fata de persoana care sa iasa cu cineva casatorit?
Daca se poate citi pe fata mea ca am 27 de ani si nu am verigheta asta ma duce automat in sfera de party girl sau booty girl?
Chiar ii spuneam aseara lui L, un prieten din Cluj, ca am un simt foarte dezvoltat al corectitudinii de aceea va zic si voua:
Dragi Barbati/Baieti nu voi iesi niciodata, dar niciodata cu cineva care este intr-o relatie. Poate sa fie si o relatie care nu merge bine! NU ma intereseaza atata timp cat in statutul marital nu scrie SINGUR NU ma voi intalni cu el in ipostaza de iubita.
pfff mi-am luat si asta de pe suflet
O sa caut si o piesa care sa se potiveasca cu ceea ce am scris aici.
luni, 22 februarie 2010
Amintirile ma chinuiesc
Am zis ca nu voi scrie despre asta, dar ma macina si poate asa o sa scap de "mancarime".
Sambata trecuta, pe 13 februarie mai exact, m-am intalnit cu A. Aveam de luat cateva documente de la el, de fapt din casa aceea.
Mi-a zis initial ca nu e o idee buna sa urc, ca va cauta el documentul respectiv si ne intalnim undeva sa mi-l inmaneze.
Soarta sau nu stiu exact cine a facut ca el sa nu gaseasca acea hartie si am fost nevoita sa merg la el si sa si urc in apartament.
Primul soc a fost cand am intrat in scara si am vazut ca nu m-au recunoscut niste vecini cu care ma intalneam mereu dimineata in lift.
Al doilea soc, R si M nu erau acolo, initial am crezut ca dorm pe undeva ascunsi.
Al treilea soc lucrurile din biblioteca pe jos.
Ma fac ca nu observ nimic si caut cu dibacie documentul ... il gasesc intr-un final ... vreau sa plec, observ pe frigider magnetii cumparati impreuna. Magnetii din Austria si Ungaria de cand am fost cu S si L (care acum sunt despartiti), magnetii din Bulgaria unde am fost cu I si L (care acum sunt despartiti) si magnetii de la Predeal, din primul nostru drum cu motorul la munte.
Ma uit pe birou, vad cana ... o cana ca a mea ... ni le-am cumparat impreuna, a lui verde, a mea albastra... incep sa mi se umezeasca ochii ... ma uit la mana lui, vad ceasul cumparat de mine de Craciun in 2008.
Timp de 10 minute nimeni nu a zis nimic si apoi zice" Vezi de ce nu am vrut sa urci?"
Ma fac ca nu inteleg, si zic in continuare:"Ar fi trebuit sa fi venit cu o cutie sa imi iau cartile (am multe carti cumparate din vremea cand nu stateam asa mult pe net) ... apoi vine un raspuns: "stii eu ma mut, de aceea R si M nici nu sunt aici, cand termin de dus tot, te chem sa iei cartile".
Se muta ... se muta din casa unde am stat impreuna ... nu stiu de ce dar cand mi-a zis, am avut un gol imens in suflet ... cred ca asta a simtit si el cand am plecat eu, acum inteleg cat de greu i-a fost lui sa ma vada plecand.
Am iesit pe usa dar am ramas in fata liftului ... ma uitam la el si nu puteam sa spun nimic ... stiu doar ca m-am repezit asupra lui, l-am imbratisat cat am putut de tare si am plecat ...
Asta a fost tot ... si cu toate astea tot nu stiu ce voi face!
Sambata trecuta, pe 13 februarie mai exact, m-am intalnit cu A. Aveam de luat cateva documente de la el, de fapt din casa aceea.
Mi-a zis initial ca nu e o idee buna sa urc, ca va cauta el documentul respectiv si ne intalnim undeva sa mi-l inmaneze.
Soarta sau nu stiu exact cine a facut ca el sa nu gaseasca acea hartie si am fost nevoita sa merg la el si sa si urc in apartament.
Primul soc a fost cand am intrat in scara si am vazut ca nu m-au recunoscut niste vecini cu care ma intalneam mereu dimineata in lift.
Al doilea soc, R si M nu erau acolo, initial am crezut ca dorm pe undeva ascunsi.
Al treilea soc lucrurile din biblioteca pe jos.
Ma fac ca nu observ nimic si caut cu dibacie documentul ... il gasesc intr-un final ... vreau sa plec, observ pe frigider magnetii cumparati impreuna. Magnetii din Austria si Ungaria de cand am fost cu S si L (care acum sunt despartiti), magnetii din Bulgaria unde am fost cu I si L (care acum sunt despartiti) si magnetii de la Predeal, din primul nostru drum cu motorul la munte.
Ma uit pe birou, vad cana ... o cana ca a mea ... ni le-am cumparat impreuna, a lui verde, a mea albastra... incep sa mi se umezeasca ochii ... ma uit la mana lui, vad ceasul cumparat de mine de Craciun in 2008.
Timp de 10 minute nimeni nu a zis nimic si apoi zice" Vezi de ce nu am vrut sa urci?"
Ma fac ca nu inteleg, si zic in continuare:"Ar fi trebuit sa fi venit cu o cutie sa imi iau cartile (am multe carti cumparate din vremea cand nu stateam asa mult pe net) ... apoi vine un raspuns: "stii eu ma mut, de aceea R si M nici nu sunt aici, cand termin de dus tot, te chem sa iei cartile".
Se muta ... se muta din casa unde am stat impreuna ... nu stiu de ce dar cand mi-a zis, am avut un gol imens in suflet ... cred ca asta a simtit si el cand am plecat eu, acum inteleg cat de greu i-a fost lui sa ma vada plecand.
Am iesit pe usa dar am ramas in fata liftului ... ma uitam la el si nu puteam sa spun nimic ... stiu doar ca m-am repezit asupra lui, l-am imbratisat cat am putut de tare si am plecat ...
Asta a fost tot ... si cu toate astea tot nu stiu ce voi face!
miercuri, 17 februarie 2010
I need a sleeping pill
Este 22:47, ciudat la ora asta deja incepeam sa ma simt vie, dar acum sunt extenuata, atat de obosita incat nu pot adormi.
Eu care in mod normal nu dorm decat cate 4 ore pe noapte acum sunt franta!
Cineva s-a oferit sa-mi spuna o poveste, nu am chef sa ascult nicio fiinta umana vorbind, vreau liniste si somn ... dar somnul nu vrea sa vina!
Ma dor picioarele ingrozitor de tare, ieri am alergat toata ziua! A fost zi administrativa. De la 8 dimineata pana la 19:00 am stat numai in picioare. Am alergat intre Decebal, Pipera, Aerofina, apoi iar Decebal, Piata Alba Iulia, apoi iar Pipera ... e greu cand demisionezi si trebuie sa alergi dupa semnaturi ca sa demonstrezi ca nu te duci acasa cu telefonul de serviciu, sau cu legitimatia (care oricum nu era vizata pe 2010 ... deci nula).
Mi s-a parut amuzant ca trebuia undeva completat daca am de dat carti la biblioteca :)) nici nu stiam ca aveam bibiloteca la firma :)).
Ieri la ora 19:00 m-am intalnit la Traffic Pub cu fostii mei colegi ... ce ciudat pana vineri erau colegii mei, acum sunt fostii ... hm ... cum se schimba lucrurile din viata noastra, ne-am propus sa ne vedem in fiecare marti de acum inainte ... presimt ca nu o sa se intample cu regularitate, dar hai sa nu cobesc de la inceput.
Colega mea D, oops fosta mea colega D, a fost ieri de zile mari ... amuzanta pana la Dumnezeu :))!
Azi am facut cunostinta cu noii colegi ... un pic dezamagita ... sunt cea mai mica din colectiv (de obicei eram printre cei mai invarsta), suntem numai fete, si in afara de directoare care imi da sfaturi, celelalte doamne nu prea sunt dispuse in a dezvalui "secrete" ... :( ... dar o sa invat singura nu e prima data cand va trebui sa fiu propriul meu profesor ... descarc norme si proceduri si se invata.
Ah am uitat sa zic, luni m-am indragostit de directorul de la Dep Compliance ... este un tip jurist, foarte destept, m-am indragostit de intelectul lui, nu stiu daca ati mai intalnit asa ceva. M-a fermecat prin cunostintele lui, si prin felul in care tinea cursul ... cu tact de avocat ... ma vedeam intr-o sala de judecata cu el care tinea pledoaria.
Despre ce sa mai aberez ca sa imi vina somnul?
Hai sa ascult muzica, poate vine singur Mos Ene ;)
Va mai aduceti aminte piesa asta? Ce furori a facut pe atunci, toate fetele plangeau :)
Eu care in mod normal nu dorm decat cate 4 ore pe noapte acum sunt franta!
Cineva s-a oferit sa-mi spuna o poveste, nu am chef sa ascult nicio fiinta umana vorbind, vreau liniste si somn ... dar somnul nu vrea sa vina!
Ma dor picioarele ingrozitor de tare, ieri am alergat toata ziua! A fost zi administrativa. De la 8 dimineata pana la 19:00 am stat numai in picioare. Am alergat intre Decebal, Pipera, Aerofina, apoi iar Decebal, Piata Alba Iulia, apoi iar Pipera ... e greu cand demisionezi si trebuie sa alergi dupa semnaturi ca sa demonstrezi ca nu te duci acasa cu telefonul de serviciu, sau cu legitimatia (care oricum nu era vizata pe 2010 ... deci nula).
Mi s-a parut amuzant ca trebuia undeva completat daca am de dat carti la biblioteca :)) nici nu stiam ca aveam bibiloteca la firma :)).
Ieri la ora 19:00 m-am intalnit la Traffic Pub cu fostii mei colegi ... ce ciudat pana vineri erau colegii mei, acum sunt fostii ... hm ... cum se schimba lucrurile din viata noastra, ne-am propus sa ne vedem in fiecare marti de acum inainte ... presimt ca nu o sa se intample cu regularitate, dar hai sa nu cobesc de la inceput.
Colega mea D, oops fosta mea colega D, a fost ieri de zile mari ... amuzanta pana la Dumnezeu :))!
Azi am facut cunostinta cu noii colegi ... un pic dezamagita ... sunt cea mai mica din colectiv (de obicei eram printre cei mai invarsta), suntem numai fete, si in afara de directoare care imi da sfaturi, celelalte doamne nu prea sunt dispuse in a dezvalui "secrete" ... :( ... dar o sa invat singura nu e prima data cand va trebui sa fiu propriul meu profesor ... descarc norme si proceduri si se invata.
Ah am uitat sa zic, luni m-am indragostit de directorul de la Dep Compliance ... este un tip jurist, foarte destept, m-am indragostit de intelectul lui, nu stiu daca ati mai intalnit asa ceva. M-a fermecat prin cunostintele lui, si prin felul in care tinea cursul ... cu tact de avocat ... ma vedeam intr-o sala de judecata cu el care tinea pledoaria.
Despre ce sa mai aberez ca sa imi vina somnul?
Hai sa ascult muzica, poate vine singur Mos Ene ;)
Va mai aduceti aminte piesa asta? Ce furori a facut pe atunci, toate fetele plangeau :)
duminică, 14 februarie 2010
Un nou inceput
De maine voi avea un nou job, si nu stiu de ce dar am emotii ca un copil care se duce pentru prima data la scoala.
Nu e ca si cand as face ceva nou, nu, voi face acelasi lucru pe care l-am facut si pana acum, dar la alta companie.
Am fluturasi in stomac :).
Sunt fericita ca se produce aceasta schimbare ... si pentru prima data in ultima vreme sunt chiar mandra de mine (mi-au murit laudatorii).
Am lasat un job unde am avut realizari, unde m-am dus cu placere in majoritatea timpului, unde mi-am facut prietene, eu care de obicei ma imprietenesc mai usor cu baietii dar Mada, Iuli, Foxy si Coco au stiut sa mi se bage pe sub piele, pentru ceva mai mult de atat pentru recunoastere ... sper eu :p
Saptamana ce a trecut a fost o saptamana buna pentru mine, am fost happy ... am fost multumita de alegerile mele si de ceea ce am realizat.
A fost o saptamana unde am muncit pe branci pentru examenele de master, dar notele au fost pe masura ;)!
Vineri m-am dus cu vechea gasca si cu 2 membri din cea noua si am cantat la Karaoke, piese pe care nu prea le canta nimeni ... si ne-a placut sa ne facem de ras pe acolo, distractia a fost MAXIMA!
Sambata ... well ziua de ieri a fost cu totul speciala, obositoare dar speciala, iar seara am fost la ziua a 2 prieteni buni ...
Azi a fost zi de odihna si atat, nimic deosebit de Valentine's, oricum cred ca toata lumea stie ca pe mine ma lasa rece aceasta zi!
Daca trag linie, saptamana ce a trecut a fost prolifica, si am incheiat-o cu zambetul pe buze ...
Kisses!
Nu e ca si cand as face ceva nou, nu, voi face acelasi lucru pe care l-am facut si pana acum, dar la alta companie.
Am fluturasi in stomac :).
Sunt fericita ca se produce aceasta schimbare ... si pentru prima data in ultima vreme sunt chiar mandra de mine (mi-au murit laudatorii).
Am lasat un job unde am avut realizari, unde m-am dus cu placere in majoritatea timpului, unde mi-am facut prietene, eu care de obicei ma imprietenesc mai usor cu baietii dar Mada, Iuli, Foxy si Coco au stiut sa mi se bage pe sub piele, pentru ceva mai mult de atat pentru recunoastere ... sper eu :p
Saptamana ce a trecut a fost o saptamana buna pentru mine, am fost happy ... am fost multumita de alegerile mele si de ceea ce am realizat.
A fost o saptamana unde am muncit pe branci pentru examenele de master, dar notele au fost pe masura ;)!
Vineri m-am dus cu vechea gasca si cu 2 membri din cea noua si am cantat la Karaoke, piese pe care nu prea le canta nimeni ... si ne-a placut sa ne facem de ras pe acolo, distractia a fost MAXIMA!
Sambata ... well ziua de ieri a fost cu totul speciala, obositoare dar speciala, iar seara am fost la ziua a 2 prieteni buni ...
Azi a fost zi de odihna si atat, nimic deosebit de Valentine's, oricum cred ca toata lumea stie ca pe mine ma lasa rece aceasta zi!
Daca trag linie, saptamana ce a trecut a fost prolifica, si am incheiat-o cu zambetul pe buze ...
Kisses!
luni, 8 februarie 2010
Prieten vechi
Azi am vorbit cu un prieten vechi … nimic deosebit poate, doar vorbim des la telefon, dar azi a fost o discutie mai speciala. Mi-a adus aminte de trecut, mi-a adus aminte de cum eram cand m-am mutat in Bucuresti, de cat de inocenta si naiva eram.
Stia de atacul meu de panica de aseara, si m-a sunat sa vada cum ma simt astazi, asa fac prietenii vechi vor sa stie mereu daca esti in regula.
Din una in alta am ajuns sa discutam despre viata de zi cu zi, si de faptul ca amandoi la 27 de ani suntem singuri, fara cineva alaturi … si ma intreaba daca e nashpa. Raspunsul meu inevitabil NU normal ca nu esti nashpa! Atunci de ce lumea fuge de mine? Ma intreaba, si raspunsul a venit tot din partea lui nu fuge nimeni de mine doar am avut eu parte numai de nebune.
Apoi imi zice: stii ceva? Noi nu avem nicio problema, probleme au cei care nu ne pot observa! Asta a fost fraza care m-a scos din starea de cacat in care am stat de ieri.
Apoi am continuat eu si am ajuns la concluzia ca proasta nu sunt, urata nu sunt, trebuie sa am doar mai multe intredere in mine si totul se va rezolva de la sine!
De azi veti intalni o noua eu, o eu careia i se va rupe de orice, care nu va mai suferi pentru nimic in lume, o …. SUPERGIRL … that’s me!
Multumesc prieten drag si vechi ;) stiam eu de ce te iubesc, si de ce am rezistat noi 8 ani, pentru ca atunci cand suntem down stim sa ne imbarbatam.
Si da, si eu cred ca nu am fost niciodata impreuna tocmai pentru ca suntem prea buni si vechi prieteni, si nu am fi reusit sa facem lucrurile sa mearga ;)
This one is for you!
http://www.trilulilu.ro/wannna/b82e124549c4bd
Stia de atacul meu de panica de aseara, si m-a sunat sa vada cum ma simt astazi, asa fac prietenii vechi vor sa stie mereu daca esti in regula.
Din una in alta am ajuns sa discutam despre viata de zi cu zi, si de faptul ca amandoi la 27 de ani suntem singuri, fara cineva alaturi … si ma intreaba daca e nashpa. Raspunsul meu inevitabil NU normal ca nu esti nashpa! Atunci de ce lumea fuge de mine? Ma intreaba, si raspunsul a venit tot din partea lui nu fuge nimeni de mine doar am avut eu parte numai de nebune.
Apoi imi zice: stii ceva? Noi nu avem nicio problema, probleme au cei care nu ne pot observa! Asta a fost fraza care m-a scos din starea de cacat in care am stat de ieri.
Apoi am continuat eu si am ajuns la concluzia ca proasta nu sunt, urata nu sunt, trebuie sa am doar mai multe intredere in mine si totul se va rezolva de la sine!
De azi veti intalni o noua eu, o eu careia i se va rupe de orice, care nu va mai suferi pentru nimic in lume, o …. SUPERGIRL … that’s me!
Multumesc prieten drag si vechi ;) stiam eu de ce te iubesc, si de ce am rezistat noi 8 ani, pentru ca atunci cand suntem down stim sa ne imbarbatam.
Si da, si eu cred ca nu am fost niciodata impreuna tocmai pentru ca suntem prea buni si vechi prieteni, si nu am fi reusit sa facem lucrurile sa mearga ;)
This one is for you!
http://www.trilulilu.ro/wannna/b82e124549c4bd
Ma urasc
Nu a fost o zi interesanta pentu mine, a fost o zi morbida, nu m-am gandit decat la lucruri urate, si nu am gandit decat lucruri urate despre mine.
Acum senzatia se accentueaza, sunt singura din nou, in acest apartament impersonal si rece.
Cineva zicea ca poate e senzatia de singuratate transformata in frica, da poate ca asa este … am ganduri ce vin si pleca cu repeziciunea unui fulger, si mi se induce frica … inima imi bate mult prea repede … palmele imi transpira, nu pot sa respir, stiu il recunos e atac de panica … ce fac?
…………
Nu trebuia sa fi fumat … nu trebuia sa imi induc starea de frica, nu trebuia sa fi facut nimic. Plang! E bine cand plang, ma exteriorizez … vreau sa urlu, vreau sa pot tipa pana ma opresc din plans, si apoi sa o iau de la capat … ma aud tipand dupa cineva drag mie, mort acum 5 ani … de ce?
Nu mai pot gandi … simt ca nu mai pot respira … trebuie sa dau un telefon!
Singurul om pe care il pot suna nu a raspuns! Incerc sa respir lent si sa ma gandesc la lucruri frumoase!
Ce sunt alea lucruri frumoase? N-am trait momente frumoase, a poate mi s-a intamplat un lucru frumos, da a fost frumos, inchid ochii si incerc sa rememorez, nu e bine pentru ca ma face sa sufar, sa sufar ca nu il mai pot retrai poate niciodata.
Zambesc … e un zambet mai mult ironic, cu siguranta nu il voi mai retrai!
m-am calmat un pic … bataile inimii s-au normalizat, mainile nu imi mai sunt transpirate, sunt doar cadaverice …
Am realizat ca ma urasc pentru starile mele, am realizat ca ma urasc pentru ca sunt ceea ce sunt, o lasa si o prefacuta! Nu imi pot exprima sentimentele liber, nu pot vorbi liber pentru ca mi-e in permanenta frica de ce concluzii vor trage ceilalti, de parerile lor despre mine, despre cum sunt perceputa. A. zicea sa sunt antisociala, poate ca sunt pentru ca nu imi place sa ma judece oamenii, si singurul mod in care as scapa de asta, ar fi sa nu interactinez cu ei.
Ma urasc pentru felul in care analizez orice! Analizez felul in care cineva ma atinge, felul in care cineva imi vorbeste, felul in care cineva se uita la mine! Analizez tot futu-i mortii ma-sii!
Analizez si felul in care ma comport eu, analizez ce miscari fac si cand le fac, analizez ce cuvinte scot pe gura si cum le scot incat sa nu fie interpretabile!
Urasc orice la mine, nimic nu-mi place … ba da sunt cateva lucruri: imi place ca pot ajuta uneori si o fac cu drag, iar fizic, doar parul … ai mai auzit de cineva sa zica asta … ma bufneste rasul … auzi parul =))!
Citind ce am scris pana acum realizez ce varza este in capul meu, ce om normal ar sari asa de la un subiect la altul … stiti vreun psiholog care sa ma consulte pro bono, as fi un caz de doctorat :).
Liniste … linistea ma omoara! Dau drumul la muzica, simt ca imi bubuie capul, inchid muzica.
Nu nu am stare sa ma bag in pat sa dorm, asa cum sunt acum nu am cum … ma ustura ochii .. trebuie sa ma opresc din plans! De ce cacat nu ma pot opri?
Acum senzatia se accentueaza, sunt singura din nou, in acest apartament impersonal si rece.
Cineva zicea ca poate e senzatia de singuratate transformata in frica, da poate ca asa este … am ganduri ce vin si pleca cu repeziciunea unui fulger, si mi se induce frica … inima imi bate mult prea repede … palmele imi transpira, nu pot sa respir, stiu il recunos e atac de panica … ce fac?
…………
Nu trebuia sa fi fumat … nu trebuia sa imi induc starea de frica, nu trebuia sa fi facut nimic. Plang! E bine cand plang, ma exteriorizez … vreau sa urlu, vreau sa pot tipa pana ma opresc din plans, si apoi sa o iau de la capat … ma aud tipand dupa cineva drag mie, mort acum 5 ani … de ce?
Nu mai pot gandi … simt ca nu mai pot respira … trebuie sa dau un telefon!
Singurul om pe care il pot suna nu a raspuns! Incerc sa respir lent si sa ma gandesc la lucruri frumoase!
Ce sunt alea lucruri frumoase? N-am trait momente frumoase, a poate mi s-a intamplat un lucru frumos, da a fost frumos, inchid ochii si incerc sa rememorez, nu e bine pentru ca ma face sa sufar, sa sufar ca nu il mai pot retrai poate niciodata.
Zambesc … e un zambet mai mult ironic, cu siguranta nu il voi mai retrai!
m-am calmat un pic … bataile inimii s-au normalizat, mainile nu imi mai sunt transpirate, sunt doar cadaverice …
Am realizat ca ma urasc pentru starile mele, am realizat ca ma urasc pentru ca sunt ceea ce sunt, o lasa si o prefacuta! Nu imi pot exprima sentimentele liber, nu pot vorbi liber pentru ca mi-e in permanenta frica de ce concluzii vor trage ceilalti, de parerile lor despre mine, despre cum sunt perceputa. A. zicea sa sunt antisociala, poate ca sunt pentru ca nu imi place sa ma judece oamenii, si singurul mod in care as scapa de asta, ar fi sa nu interactinez cu ei.
Ma urasc pentru felul in care analizez orice! Analizez felul in care cineva ma atinge, felul in care cineva imi vorbeste, felul in care cineva se uita la mine! Analizez tot futu-i mortii ma-sii!
Analizez si felul in care ma comport eu, analizez ce miscari fac si cand le fac, analizez ce cuvinte scot pe gura si cum le scot incat sa nu fie interpretabile!
Urasc orice la mine, nimic nu-mi place … ba da sunt cateva lucruri: imi place ca pot ajuta uneori si o fac cu drag, iar fizic, doar parul … ai mai auzit de cineva sa zica asta … ma bufneste rasul … auzi parul =))!
Citind ce am scris pana acum realizez ce varza este in capul meu, ce om normal ar sari asa de la un subiect la altul … stiti vreun psiholog care sa ma consulte pro bono, as fi un caz de doctorat :).
Liniste … linistea ma omoara! Dau drumul la muzica, simt ca imi bubuie capul, inchid muzica.
Nu nu am stare sa ma bag in pat sa dorm, asa cum sunt acum nu am cum … ma ustura ochii .. trebuie sa ma opresc din plans! De ce cacat nu ma pot opri?
luni, 1 februarie 2010
Prietenii
Pana nu demult nu stiam cu adevarat ce inseamna un prieten bun, credeam ca sunt inconjurata de cunostinte, de amici.
Credeam ca un prieten este o persoana pe care o suni din cand in cand si sa iesi la un suc/cafea si atat.
Nu credeam ca voi putea sa ma gandesc cu dragoste si afectiune la anumite persoane din viata sau anturajul meu.
Pana nu demult … naiva am fost!
In septembrie 2009 am pierdut un iubit, dar tot in acea luna am castigat nu un prieten ci 5 prieteni adevarati. 5 oameni pentru care as fi in stare sa fac orice pentru a-i ajuta, 5 oameni care stiu ca ar face orice ca sa ma ajute daca am nevoie.
Prietenii nu ii alegi, prietenii te aleg pe tine, iar tu ii castigi.
Prietenii mei sunt aceia care m-au primit noaptea sa dorm la ei in casa, cand nu puteam sa ma inteleg cu fobia mea, prietenii sunt aceia care m-au scos din casa atunci cand eram deprimata, prietenii mei sunt aceia care m-au imprumutat cu bani atunci cand am avut nevoie, prietenii sunt aceia care mi-au dat zapada jos de pe masina cand eu nu am putut, prietenii sunt aceia care ma viziteaza aproape in fiecare zi si pe care eu ii primesc cu dragoste si voie buna oricand.
Prietenii mei sunt cei mai buni din intreaga lume si II IUBESC!
Si un mic fragment din filmul nostru preferat Friends
Credeam ca un prieten este o persoana pe care o suni din cand in cand si sa iesi la un suc/cafea si atat.
Nu credeam ca voi putea sa ma gandesc cu dragoste si afectiune la anumite persoane din viata sau anturajul meu.
Pana nu demult … naiva am fost!
In septembrie 2009 am pierdut un iubit, dar tot in acea luna am castigat nu un prieten ci 5 prieteni adevarati. 5 oameni pentru care as fi in stare sa fac orice pentru a-i ajuta, 5 oameni care stiu ca ar face orice ca sa ma ajute daca am nevoie.
Prietenii nu ii alegi, prietenii te aleg pe tine, iar tu ii castigi.
Prietenii mei sunt aceia care m-au primit noaptea sa dorm la ei in casa, cand nu puteam sa ma inteleg cu fobia mea, prietenii sunt aceia care m-au scos din casa atunci cand eram deprimata, prietenii mei sunt aceia care m-au imprumutat cu bani atunci cand am avut nevoie, prietenii sunt aceia care mi-au dat zapada jos de pe masina cand eu nu am putut, prietenii sunt aceia care ma viziteaza aproape in fiecare zi si pe care eu ii primesc cu dragoste si voie buna oricand.
Prietenii mei sunt cei mai buni din intreaga lume si II IUBESC!
Si un mic fragment din filmul nostru preferat Friends
Fat Frumos ... nu exista!
Cineva ma intreba azi cum as vedea eu barbatul perfect. Am ramas un pic pe ganduri si am inceput sa il descriu pe cel pe care eu l-as vedea in aceasta ipostaza.
Mi-am adus aminte de un amic de-al meu care zicea ca nevasta lui se afla in trafic, pentru ca doar acolo ar putea sa o gaseasca, si trebuie sa faca un accident cu ea ca sa o intalneasca si asa o sa schimbe numerele de telefon.
Nu cred neaparat ca barbatul meu perfect se afla in trafic, sau poate se afla dar nu cred ca trebuie sa fac accident cu el ca sa il intalnesc.
Nu vreau sa il intalnesc nici pe site-uri de intalniri (de aceea am sters toate conturile pe care le facusem din prostie de pe siteuri dubioase), cred ca sunt destul de inteligenta si de matura incat sa il gasesc pe strada, sau in multimea de oameni.
Asta zic de ceva vreme, dar se pare ca miopia mea a avansat caci eu tot nu l-am gasit … e ca intr-o piesa (pe care o ascultam aproape non stop spre exasperarea prietenului meu de atunci):
“Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu...”
Sa revenim la subiect, pentru ca am deviat un pic.
Persoana care m-a intrebat ce caut eu la un barbat, este o domnisoara de 23 de ani care se casatoreste, si desi nu vrea sa recunoasca, constientizeaza ca se cam grabeste.
Nu pot sa zic ca nu am un tip anume, orice fata doreste un tip anume, al meu chiar nu este unul foarte sofisticat sau foarte greu de gasit.
Nu pot sa fiu ipocrita si sa zic ca nu ma intereseaza fizicul, ba da chiar ma intereseaza cum arata, consider ca acolo unde nu exista chimie, nu va putea fi o relatie niciodata, ba mai mult de atat ma intereseaza atitudinea.
Cateva lucruri despre fizic: trebuie sa fie neaparat inalt, imi plac barbatii care sa fie undeva intre 1,85- 1,90 m, tenul cumva masliniu, dar daca nu este, nicio problema ma pot descura si cu o persoana mai deschisa la culoare, bruneti sau saten inchis, la ochi chiar nu am pretentii, poate sa fie orice culoare cu toata ca cei albastri ma innebunesc. Ma intereseaza sa nu aiba buzele ca 2 fire de nisip .
Mainile conteaza foarte mult, nu imi plac cei cu mainile foarte butucanoase, si nici cei care se dau cu lac pe unghii.
Un alt aspect la care ma uit intens este felul in care se imbraca, trebuie sa fie foarte ingrijit, nu suport barbatii care miros a mancare, care au hainele patate, dar nici pe cei care isi toarna o sticla de parfum pe ei.
Imi plac cei care stiu sa se imbrace casual, dar nu ii las la o parte nici pe cei care se imbraca sport. Cand zic casual, ma refer la cei care stiu sa poarte o camasa cu o vesta, sau cu un pulover simplu pe deasupra, cu o pereche de jeans simpli si un pantof / bocanc finut.
Imi plac barbatii care nu refuza sa poarte un fular si un palton cand este frig afara.
Pe partea de discutii nu vreau pe cineva care sa ramana blocat pe un singur subiect si sa il discute numai pe acelasi la infinit, imi place sa stie cate putin din toate, sa citeasca mult, sa se uite la discovery si la history channel, sa stie ce inseamna un film bun, sa aprecieze un actor bun, o piesa de teatru, o muzica buna … un barbat care sa nu strambe din nas in momentul in care ascult Pink Martini, Patsy Cline sau Billie Holiday. Un barbat care sa mearga cu mine cu placere si la un concert hip hop, chiar daca nu se da in vant dupa genul asta.
Un barbat care sa imi accepte prietenii asa cum sunt ei, sa ii accepte si pe prietenii mei gay, si sa nu fie deranjat de aceastia.
Un lucru important pentru mine spontaneitatea, sa ma trezesc cu el in mijlocul noptii la mine doar pentru ca ii era dor de mine si pentru ca vrea sa faca dragoste cu mine. Un barbat care sa ma sune la 1 dimineata si sa ma intrebe daca vreau sa merg cu el sa vad rasaritul la mare sau in orice alta locatie. Un barbat caruia sa nu ii fie frica sa imi spuna ceea ce are pe suflet, si caruia sa nu ii fie frica sa ma certe atunci cand gresesc.
Un barbat care sa accepte NU ca si un raspuns final, care sa nu ma streseze cu 1000 de telefoane pe zi pe motiv ca vroia sa ma auda, sau sa ma intrebe daca sunt OK!
Sper ca s-a vazut ca am tot repetat BARBAT. Vreu sa fie barbat nu baiat!
Recitind cele de mai sus incep totusi sa cred ca sunt prea pretentioasa si ca acest Fat Frumos pe care il astept … nu exista!
Mai jos un link catre o piesa de suflet:
Mi-am adus aminte de un amic de-al meu care zicea ca nevasta lui se afla in trafic, pentru ca doar acolo ar putea sa o gaseasca, si trebuie sa faca un accident cu ea ca sa o intalneasca si asa o sa schimbe numerele de telefon.
Nu cred neaparat ca barbatul meu perfect se afla in trafic, sau poate se afla dar nu cred ca trebuie sa fac accident cu el ca sa il intalnesc.
Nu vreau sa il intalnesc nici pe site-uri de intalniri (de aceea am sters toate conturile pe care le facusem din prostie de pe siteuri dubioase), cred ca sunt destul de inteligenta si de matura incat sa il gasesc pe strada, sau in multimea de oameni.
Asta zic de ceva vreme, dar se pare ca miopia mea a avansat caci eu tot nu l-am gasit … e ca intr-o piesa (pe care o ascultam aproape non stop spre exasperarea prietenului meu de atunci):
“Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu...”
Sa revenim la subiect, pentru ca am deviat un pic.
Persoana care m-a intrebat ce caut eu la un barbat, este o domnisoara de 23 de ani care se casatoreste, si desi nu vrea sa recunoasca, constientizeaza ca se cam grabeste.
Nu pot sa zic ca nu am un tip anume, orice fata doreste un tip anume, al meu chiar nu este unul foarte sofisticat sau foarte greu de gasit.
Nu pot sa fiu ipocrita si sa zic ca nu ma intereseaza fizicul, ba da chiar ma intereseaza cum arata, consider ca acolo unde nu exista chimie, nu va putea fi o relatie niciodata, ba mai mult de atat ma intereseaza atitudinea.
Cateva lucruri despre fizic: trebuie sa fie neaparat inalt, imi plac barbatii care sa fie undeva intre 1,85- 1,90 m, tenul cumva masliniu, dar daca nu este, nicio problema ma pot descura si cu o persoana mai deschisa la culoare, bruneti sau saten inchis, la ochi chiar nu am pretentii, poate sa fie orice culoare cu toata ca cei albastri ma innebunesc. Ma intereseaza sa nu aiba buzele ca 2 fire de nisip .
Mainile conteaza foarte mult, nu imi plac cei cu mainile foarte butucanoase, si nici cei care se dau cu lac pe unghii.
Un alt aspect la care ma uit intens este felul in care se imbraca, trebuie sa fie foarte ingrijit, nu suport barbatii care miros a mancare, care au hainele patate, dar nici pe cei care isi toarna o sticla de parfum pe ei.
Imi plac cei care stiu sa se imbrace casual, dar nu ii las la o parte nici pe cei care se imbraca sport. Cand zic casual, ma refer la cei care stiu sa poarte o camasa cu o vesta, sau cu un pulover simplu pe deasupra, cu o pereche de jeans simpli si un pantof / bocanc finut.
Imi plac barbatii care nu refuza sa poarte un fular si un palton cand este frig afara.
Pe partea de discutii nu vreau pe cineva care sa ramana blocat pe un singur subiect si sa il discute numai pe acelasi la infinit, imi place sa stie cate putin din toate, sa citeasca mult, sa se uite la discovery si la history channel, sa stie ce inseamna un film bun, sa aprecieze un actor bun, o piesa de teatru, o muzica buna … un barbat care sa nu strambe din nas in momentul in care ascult Pink Martini, Patsy Cline sau Billie Holiday. Un barbat care sa mearga cu mine cu placere si la un concert hip hop, chiar daca nu se da in vant dupa genul asta.
Un barbat care sa imi accepte prietenii asa cum sunt ei, sa ii accepte si pe prietenii mei gay, si sa nu fie deranjat de aceastia.
Un lucru important pentru mine spontaneitatea, sa ma trezesc cu el in mijlocul noptii la mine doar pentru ca ii era dor de mine si pentru ca vrea sa faca dragoste cu mine. Un barbat care sa ma sune la 1 dimineata si sa ma intrebe daca vreau sa merg cu el sa vad rasaritul la mare sau in orice alta locatie. Un barbat caruia sa nu ii fie frica sa imi spuna ceea ce are pe suflet, si caruia sa nu ii fie frica sa ma certe atunci cand gresesc.
Un barbat care sa accepte NU ca si un raspuns final, care sa nu ma streseze cu 1000 de telefoane pe zi pe motiv ca vroia sa ma auda, sau sa ma intrebe daca sunt OK!
Sper ca s-a vazut ca am tot repetat BARBAT. Vreu sa fie barbat nu baiat!
Recitind cele de mai sus incep totusi sa cred ca sunt prea pretentioasa si ca acest Fat Frumos pe care il astept … nu exista!
Mai jos un link catre o piesa de suflet:
marți, 26 ianuarie 2010
Fobiile
Ce sunt fobiile? Cum au inceput ele sa apara?
De ce mi-e teama de fapt?
Conform dictionarului explicativ al limbii romane, fobia resprezinta o stare patologica de neliniste si de frica obsedanta, lipsita de o cauza obiectiva sau precisa.
Fobia mea: sa stau peste noapte singura intr-o casa.
Nu imi aduc aminte cand a inceput prima data sa imi fie frica de singuratate! Nu stiu cand am inceput sa fiu asa de dependenta de oameni.
Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica, ma enerva enorm faptul ca nu ramaneam niciodata singura acasa. Cand veneam de la scoala era mamaia acasa, cand parintii erau plecati noaptea la vreo nunta sau botez, ramaneam cu bunicii acasa, daca parintii erau plecati in concediu in afara tarii, ma mutau la ceilalti bunici, caci medicul de familie era la 500 m distanta.
Cred ca totul a inceput in momentul in care m-am mutat in Bucuresti, ce mult te poate schimba un oras atat de mare!
Prima noapte petrecuta singura a fost in anul I de facultate, stateam in Grozavesti, si pe atunci nu il stiam pe L. Tin minte ca noaptea aceea a fost cea mai lunga noaptea din viata mea.
Locuiam intr-o camera de 4mp, unde erau doar 2 paturi un dulap si o chiuveta. Stateam cu ochii deschisi prin intuneric si mi se parea ca peretii se apropie unul de celalalt. Aprindeam lumina, ma convingeam ca nu se intampla nimic rau si ca totul este in imaginatia mea, apoi iar stingeam lumina si ma bagam in pat! Aceeasi senzatie de pereti ce se misca …
Dupa ce l-am cunoscut pe L, care statea pe acelasi palier cu mine, cand trebuia sa dorm singura, se stia ca il chemam la mine, sau mergeam eu la el si stateam de vorba despre toate prostiile (mai tii minte faza cu hartia igienica? De ce se numeste igienica? Nici macar nu este sigilata!)
In anul II de faculatea m-am mutat in Regie, alt stil de cazare si inca 2 colege de camera. Nu cred ca am avut probleme cu somnul.
Anul III de facultate, L era din nou cu mine in camin, eu stateam la etajul 5, el la parter. Noptile cand eram singura ma mutam la parter sau venea el la et 5 se stia deja rutina. Urmatorul an L s-a mutat in alt camin, si deja avea prietena, tin minte ca anul acela nu l-am prea vazut decat in sesiune la examene.
Norocul meu a fost ca nu am avut prea multe ocazii sa dorm singura, pentru ca atunci l-am cunoscut si eu pe A, si din prima zi s-a mutat cu mine.
Din acel an, 2004 cred si pana in septembrie 2009, eu nu am mai dormit singura in casa decat intr-o singura seara!
Acum sunt singura in casa!
Apartamentul nu pare infricosator, dar se aud zgomote, daca este liniste totala le auzi, parca cineva se afla aici cu mine, parca acum cand scriu se afla cineva in spatele meu, si zambeste vazand ca intuiesc ca este aici.
Ma uit in spate nu se vede nimic, nicio urma sau vreo umbra, perdeaua nu se misca, si totusi simt o adiere pe fata … nu inteleg de la ce ar putea fi …
De ce mi-e teama de fapt?
Conform dictionarului explicativ al limbii romane, fobia resprezinta o stare patologica de neliniste si de frica obsedanta, lipsita de o cauza obiectiva sau precisa.
Fobia mea: sa stau peste noapte singura intr-o casa.
Nu imi aduc aminte cand a inceput prima data sa imi fie frica de singuratate! Nu stiu cand am inceput sa fiu asa de dependenta de oameni.
Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica, ma enerva enorm faptul ca nu ramaneam niciodata singura acasa. Cand veneam de la scoala era mamaia acasa, cand parintii erau plecati noaptea la vreo nunta sau botez, ramaneam cu bunicii acasa, daca parintii erau plecati in concediu in afara tarii, ma mutau la ceilalti bunici, caci medicul de familie era la 500 m distanta.
Cred ca totul a inceput in momentul in care m-am mutat in Bucuresti, ce mult te poate schimba un oras atat de mare!
Prima noapte petrecuta singura a fost in anul I de facultate, stateam in Grozavesti, si pe atunci nu il stiam pe L. Tin minte ca noaptea aceea a fost cea mai lunga noaptea din viata mea.
Locuiam intr-o camera de 4mp, unde erau doar 2 paturi un dulap si o chiuveta. Stateam cu ochii deschisi prin intuneric si mi se parea ca peretii se apropie unul de celalalt. Aprindeam lumina, ma convingeam ca nu se intampla nimic rau si ca totul este in imaginatia mea, apoi iar stingeam lumina si ma bagam in pat! Aceeasi senzatie de pereti ce se misca …
Dupa ce l-am cunoscut pe L, care statea pe acelasi palier cu mine, cand trebuia sa dorm singura, se stia ca il chemam la mine, sau mergeam eu la el si stateam de vorba despre toate prostiile (mai tii minte faza cu hartia igienica? De ce se numeste igienica? Nici macar nu este sigilata!)
In anul II de faculatea m-am mutat in Regie, alt stil de cazare si inca 2 colege de camera. Nu cred ca am avut probleme cu somnul.
Anul III de facultate, L era din nou cu mine in camin, eu stateam la etajul 5, el la parter. Noptile cand eram singura ma mutam la parter sau venea el la et 5 se stia deja rutina. Urmatorul an L s-a mutat in alt camin, si deja avea prietena, tin minte ca anul acela nu l-am prea vazut decat in sesiune la examene.
Norocul meu a fost ca nu am avut prea multe ocazii sa dorm singura, pentru ca atunci l-am cunoscut si eu pe A, si din prima zi s-a mutat cu mine.
Din acel an, 2004 cred si pana in septembrie 2009, eu nu am mai dormit singura in casa decat intr-o singura seara!
Acum sunt singura in casa!
Apartamentul nu pare infricosator, dar se aud zgomote, daca este liniste totala le auzi, parca cineva se afla aici cu mine, parca acum cand scriu se afla cineva in spatele meu, si zambeste vazand ca intuiesc ca este aici.
Ma uit in spate nu se vede nimic, nicio urma sau vreo umbra, perdeaua nu se misca, si totusi simt o adiere pe fata … nu inteleg de la ce ar putea fi …
Abonați-vă la:
Postări (Atom)