Amintirile ma chinuiesc

Am zis ca nu voi scrie despre asta, dar ma macina si poate asa o sa scap de "mancarime".
Sambata trecuta, pe 13 februarie mai exact, m-am intalnit cu A. Aveam de luat cateva documente de la el, de fapt din casa aceea.
Mi-a zis initial ca nu e o idee buna sa urc, ca va cauta el documentul respectiv si ne intalnim undeva sa mi-l inmaneze.
Soarta sau nu stiu exact cine a facut ca el sa nu gaseasca acea hartie si am fost nevoita sa merg la el si sa si urc in apartament.

Primul soc a fost cand am intrat in scara si am vazut ca nu m-au recunoscut niste vecini cu care ma intalneam mereu dimineata in lift.
Al doilea soc, R si M nu erau acolo, initial am crezut ca dorm pe undeva ascunsi.
Al treilea soc lucrurile din biblioteca pe jos.

Ma fac ca nu observ nimic si caut cu dibacie documentul ... il gasesc intr-un final ... vreau sa plec, observ pe frigider magnetii cumparati impreuna. Magnetii din Austria si Ungaria de cand am fost cu S si L (care acum sunt despartiti), magnetii din Bulgaria unde am fost cu I si L (care acum sunt despartiti) si magnetii de la Predeal, din primul nostru drum cu motorul la munte.

Ma uit pe birou, vad cana ... o cana ca a mea ... ni le-am cumparat impreuna, a lui verde, a mea albastra... incep sa mi se umezeasca ochii ... ma uit la mana lui, vad ceasul cumparat de mine de Craciun in 2008.

Timp de 10 minute nimeni nu a zis nimic si apoi zice" Vezi de ce nu am vrut sa urci?"
Ma fac ca nu inteleg, si zic in continuare:"Ar fi trebuit sa fi venit cu o cutie sa imi iau cartile (am multe carti cumparate din vremea cand nu stateam asa mult pe net) ... apoi vine un raspuns: "stii eu ma mut, de aceea R si M nici nu sunt aici, cand termin de dus tot, te chem sa iei cartile".

Se muta ... se muta din casa unde am stat impreuna ... nu stiu de ce dar cand mi-a zis, am avut un gol imens in suflet ... cred ca asta a simtit si el cand am plecat eu, acum inteleg cat de greu i-a fost lui sa ma vada plecand.

Am iesit pe usa dar am ramas in fata liftului ... ma uitam la el si nu puteam sa spun nimic ... stiu doar ca m-am repezit asupra lui, l-am imbratisat cat am putut de tare si am plecat ...

Asta a fost tot ... si cu toate astea tot nu stiu ce voi face!