Amintirile ma chinuiesc

Am zis ca nu voi scrie despre asta, dar ma macina si poate asa o sa scap de "mancarime".
Sambata trecuta, pe 13 februarie mai exact, m-am intalnit cu A. Aveam de luat cateva documente de la el, de fapt din casa aceea.
Mi-a zis initial ca nu e o idee buna sa urc, ca va cauta el documentul respectiv si ne intalnim undeva sa mi-l inmaneze.
Soarta sau nu stiu exact cine a facut ca el sa nu gaseasca acea hartie si am fost nevoita sa merg la el si sa si urc in apartament.

Primul soc a fost cand am intrat in scara si am vazut ca nu m-au recunoscut niste vecini cu care ma intalneam mereu dimineata in lift.
Al doilea soc, R si M nu erau acolo, initial am crezut ca dorm pe undeva ascunsi.
Al treilea soc lucrurile din biblioteca pe jos.

Ma fac ca nu observ nimic si caut cu dibacie documentul ... il gasesc intr-un final ... vreau sa plec, observ pe frigider magnetii cumparati impreuna. Magnetii din Austria si Ungaria de cand am fost cu S si L (care acum sunt despartiti), magnetii din Bulgaria unde am fost cu I si L (care acum sunt despartiti) si magnetii de la Predeal, din primul nostru drum cu motorul la munte.

Ma uit pe birou, vad cana ... o cana ca a mea ... ni le-am cumparat impreuna, a lui verde, a mea albastra... incep sa mi se umezeasca ochii ... ma uit la mana lui, vad ceasul cumparat de mine de Craciun in 2008.

Timp de 10 minute nimeni nu a zis nimic si apoi zice" Vezi de ce nu am vrut sa urci?"
Ma fac ca nu inteleg, si zic in continuare:"Ar fi trebuit sa fi venit cu o cutie sa imi iau cartile (am multe carti cumparate din vremea cand nu stateam asa mult pe net) ... apoi vine un raspuns: "stii eu ma mut, de aceea R si M nici nu sunt aici, cand termin de dus tot, te chem sa iei cartile".

Se muta ... se muta din casa unde am stat impreuna ... nu stiu de ce dar cand mi-a zis, am avut un gol imens in suflet ... cred ca asta a simtit si el cand am plecat eu, acum inteleg cat de greu i-a fost lui sa ma vada plecand.

Am iesit pe usa dar am ramas in fata liftului ... ma uitam la el si nu puteam sa spun nimic ... stiu doar ca m-am repezit asupra lui, l-am imbratisat cat am putut de tare si am plecat ...

Asta a fost tot ... si cu toate astea tot nu stiu ce voi face!

I need a sleeping pill

Este 22:47, ciudat la ora asta deja incepeam sa ma simt vie, dar acum sunt extenuata, atat de obosita incat nu pot adormi.
Eu care in mod normal nu dorm decat cate 4 ore pe noapte acum sunt franta!
Cineva s-a oferit sa-mi spuna o poveste, nu am chef sa ascult nicio fiinta umana vorbind, vreau liniste si somn ... dar somnul nu vrea sa vina!

Ma dor picioarele ingrozitor de tare, ieri am alergat toata ziua! A fost zi administrativa. De la 8 dimineata pana la 19:00 am stat numai in picioare. Am alergat intre Decebal, Pipera, Aerofina, apoi iar Decebal, Piata Alba Iulia, apoi iar Pipera ... e greu cand demisionezi si trebuie sa alergi dupa semnaturi ca sa demonstrezi ca nu te duci acasa cu telefonul de serviciu, sau cu legitimatia (care oricum nu era vizata pe 2010 ... deci nula).

Mi s-a parut amuzant ca trebuia undeva completat daca am de dat carti la biblioteca :)) nici nu stiam ca aveam bibiloteca la firma :)).

Ieri la ora 19:00 m-am intalnit la Traffic Pub cu fostii mei colegi ... ce ciudat pana vineri erau colegii mei, acum sunt fostii ... hm ... cum se schimba lucrurile din viata noastra, ne-am propus sa ne vedem in fiecare marti de acum inainte ... presimt ca nu o sa se intample cu regularitate, dar hai sa nu cobesc de la inceput.
Colega mea D, oops fosta mea colega D, a fost ieri de zile mari ... amuzanta pana la Dumnezeu :))!

Azi am facut cunostinta cu noii colegi ... un pic dezamagita ... sunt cea mai mica din colectiv (de obicei eram printre cei mai invarsta), suntem numai fete, si in afara de directoare care imi da sfaturi, celelalte doamne nu prea sunt dispuse in a dezvalui "secrete" ... :( ... dar o sa invat singura nu e prima data cand va trebui sa fiu propriul meu profesor ... descarc norme si proceduri si se invata.

Ah am uitat sa zic, luni m-am indragostit de directorul de la Dep Compliance ... este un tip jurist, foarte destept, m-am indragostit de intelectul lui, nu stiu daca ati mai intalnit asa ceva. M-a fermecat prin cunostintele lui, si prin felul in care tinea cursul ... cu tact de avocat ... ma vedeam intr-o sala de judecata cu el care tinea pledoaria.

Despre ce sa mai aberez ca sa imi vina somnul?

Hai sa ascult muzica, poate vine singur Mos Ene ;)




Va mai aduceti aminte piesa asta? Ce furori a facut pe atunci, toate fetele plangeau :)

Un nou inceput

De maine voi avea un nou job, si nu stiu de ce dar am emotii ca un copil care se duce pentru prima data la scoala.
Nu e ca si cand as face ceva nou, nu, voi face acelasi lucru pe care l-am facut si pana acum, dar la alta companie.
Am fluturasi in stomac :).

Sunt fericita ca se produce aceasta schimbare ... si pentru prima data in ultima vreme sunt chiar mandra de mine (mi-au murit laudatorii).

Am lasat un job unde am avut realizari, unde m-am dus cu placere in majoritatea timpului, unde mi-am facut prietene, eu care de obicei ma imprietenesc mai usor cu baietii dar Mada, Iuli, Foxy si Coco au stiut sa mi se bage pe sub piele, pentru ceva mai mult de atat pentru recunoastere ... sper eu :p

Saptamana ce a trecut a fost o saptamana buna pentru mine, am fost happy ... am fost multumita de alegerile mele si de ceea ce am realizat.
A fost o saptamana unde am muncit pe branci pentru examenele de master, dar notele au fost pe masura ;)!

Vineri m-am dus cu vechea gasca si cu 2 membri din cea noua si am cantat la Karaoke, piese pe care nu prea le canta nimeni ... si ne-a placut sa ne facem de ras pe acolo, distractia a fost MAXIMA!

Sambata ... well ziua de ieri a fost cu totul speciala, obositoare dar speciala, iar seara am fost la ziua a 2 prieteni buni ...

Azi a fost zi de odihna si atat, nimic deosebit de Valentine's, oricum cred ca toata lumea stie ca pe mine ma lasa rece aceasta zi!

Daca trag linie, saptamana ce a trecut a fost prolifica, si am incheiat-o cu zambetul pe buze ...

Kisses!

Prieten vechi

Azi am vorbit cu un prieten vechi … nimic deosebit poate, doar vorbim des la telefon, dar azi a fost o discutie mai speciala. Mi-a adus aminte de trecut, mi-a adus aminte de cum eram cand m-am mutat in Bucuresti, de cat de inocenta si naiva eram.

Stia de atacul meu de panica de aseara, si m-a sunat sa vada cum ma simt astazi, asa fac prietenii vechi vor sa stie mereu daca esti in regula.

Din una in alta am ajuns sa discutam despre viata de zi cu zi, si de faptul ca amandoi la 27 de ani suntem singuri, fara cineva alaturi … si ma intreaba daca e nashpa. Raspunsul meu inevitabil NU normal ca nu esti nashpa! Atunci de ce lumea fuge de mine? Ma intreaba, si raspunsul a venit tot din partea lui nu fuge nimeni de mine doar am avut eu parte numai de nebune.

Apoi imi zice: stii ceva? Noi nu avem nicio problema, probleme au cei care nu ne pot observa! Asta a fost fraza care m-a scos din starea de cacat in care am stat de ieri.
Apoi am continuat eu si am ajuns la concluzia ca proasta nu sunt, urata nu sunt, trebuie sa am doar mai multe intredere in mine si totul se va rezolva de la sine!

De azi veti intalni o noua eu, o eu careia i se va rupe de orice, care nu va mai suferi pentru nimic in lume, o …. SUPERGIRL … that’s me!

Multumesc prieten drag si vechi ;) stiam eu de ce te iubesc, si de ce am rezistat noi 8 ani, pentru ca atunci cand suntem down stim sa ne imbarbatam.

Si da, si eu cred ca nu am fost niciodata impreuna tocmai pentru ca suntem prea buni si vechi prieteni, si nu am fi reusit sa facem lucrurile sa mearga ;)

This one is for you!


http://www.trilulilu.ro/wannna/b82e124549c4bd

Ma urasc

Nu a fost o zi interesanta pentu mine, a fost o zi morbida, nu m-am gandit decat la lucruri urate, si nu am gandit decat lucruri urate despre mine.

Acum senzatia se accentueaza, sunt singura din nou, in acest apartament impersonal si rece.
Cineva zicea ca poate e senzatia de singuratate transformata in frica, da poate ca asa este … am ganduri ce vin si pleca cu repeziciunea unui fulger, si mi se induce frica … inima imi bate mult prea repede … palmele imi transpira, nu pot sa respir, stiu il recunos e atac de panica … ce fac?
…………
Nu trebuia sa fi fumat … nu trebuia sa imi induc starea de frica, nu trebuia sa fi facut nimic. Plang! E bine cand plang, ma exteriorizez … vreau sa urlu, vreau sa pot tipa pana ma opresc din plans, si apoi sa o iau de la capat … ma aud tipand dupa cineva drag mie, mort acum 5 ani … de ce?

Nu mai pot gandi … simt ca nu mai pot respira … trebuie sa dau un telefon!

Singurul om pe care il pot suna nu a raspuns! Incerc sa respir lent si sa ma gandesc la lucruri frumoase!
Ce sunt alea lucruri frumoase? N-am trait momente frumoase, a poate mi s-a intamplat un lucru frumos, da a fost frumos, inchid ochii si incerc sa rememorez, nu e bine pentru ca ma face sa sufar, sa sufar ca nu il mai pot retrai poate niciodata.
Zambesc … e un zambet mai mult ironic, cu siguranta nu il voi mai retrai!

m-am calmat un pic … bataile inimii s-au normalizat, mainile nu imi mai sunt transpirate, sunt doar cadaverice …

Am realizat ca ma urasc pentru starile mele, am realizat ca ma urasc pentru ca sunt ceea ce sunt, o lasa si o prefacuta! Nu imi pot exprima sentimentele liber, nu pot vorbi liber pentru ca mi-e in permanenta frica de ce concluzii vor trage ceilalti, de parerile lor despre mine, despre cum sunt perceputa. A. zicea sa sunt antisociala, poate ca sunt pentru ca nu imi place sa ma judece oamenii, si singurul mod in care as scapa de asta, ar fi sa nu interactinez cu ei.
Ma urasc pentru felul in care analizez orice! Analizez felul in care cineva ma atinge, felul in care cineva imi vorbeste, felul in care cineva se uita la mine! Analizez tot futu-i mortii ma-sii!
Analizez si felul in care ma comport eu, analizez ce miscari fac si cand le fac, analizez ce cuvinte scot pe gura si cum le scot incat sa nu fie interpretabile!
Urasc orice la mine, nimic nu-mi place … ba da sunt cateva lucruri: imi place ca pot ajuta uneori si o fac cu drag, iar fizic, doar parul … ai mai auzit de cineva sa zica asta … ma bufneste rasul … auzi parul =))!

Citind ce am scris pana acum realizez ce varza este in capul meu, ce om normal ar sari asa de la un subiect la altul … stiti vreun psiholog care sa ma consulte pro bono, as fi un caz de doctorat :).


Liniste … linistea ma omoara! Dau drumul la muzica, simt ca imi bubuie capul, inchid muzica.
Nu nu am stare sa ma bag in pat sa dorm, asa cum sunt acum nu am cum … ma ustura ochii .. trebuie sa ma opresc din plans! De ce cacat nu ma pot opri?

Prietenii

Pana nu demult nu stiam cu adevarat ce inseamna un prieten bun, credeam ca sunt inconjurata de cunostinte, de amici.
Credeam ca un prieten este o persoana pe care o suni din cand in cand si sa iesi la un suc/cafea si atat.

Nu credeam ca voi putea sa ma gandesc cu dragoste si afectiune la anumite persoane din viata sau anturajul meu.

Pana nu demult … naiva am fost!

In septembrie 2009 am pierdut un iubit, dar tot in acea luna am castigat nu un prieten ci 5 prieteni adevarati. 5 oameni pentru care as fi in stare sa fac orice pentru a-i ajuta, 5 oameni care stiu ca ar face orice ca sa ma ajute daca am nevoie.

Prietenii nu ii alegi, prietenii te aleg pe tine, iar tu ii castigi.

Prietenii mei sunt aceia care m-au primit noaptea sa dorm la ei in casa, cand nu puteam sa ma inteleg cu fobia mea, prietenii sunt aceia care m-au scos din casa atunci cand eram deprimata, prietenii mei sunt aceia care m-au imprumutat cu bani atunci cand am avut nevoie, prietenii sunt aceia care mi-au dat zapada jos de pe masina cand eu nu am putut, prietenii sunt aceia care ma viziteaza aproape in fiecare zi si pe care eu ii primesc cu dragoste si voie buna oricand.

Prietenii mei sunt cei mai buni din intreaga lume si II IUBESC!

Si un mic fragment din filmul nostru preferat Friends

Fat Frumos ... nu exista!

Cineva ma intreba azi cum as vedea eu barbatul perfect. Am ramas un pic pe ganduri si am inceput sa il descriu pe cel pe care eu l-as vedea in aceasta ipostaza.

Mi-am adus aminte de un amic de-al meu care zicea ca nevasta lui se afla in trafic, pentru ca doar acolo ar putea sa o gaseasca, si trebuie sa faca un accident cu ea ca sa o intalneasca si asa o sa schimbe numerele de telefon.

Nu cred neaparat ca barbatul meu perfect se afla in trafic, sau poate se afla dar nu cred ca trebuie sa fac accident cu el ca sa il intalnesc.
Nu vreau sa il intalnesc nici pe site-uri de intalniri (de aceea am sters toate conturile pe care le facusem din prostie de pe siteuri dubioase), cred ca sunt destul de inteligenta si de matura incat sa il gasesc pe strada, sau in multimea de oameni.
Asta zic de ceva vreme, dar se pare ca miopia mea a avansat caci eu tot nu l-am gasit … e ca intr-o piesa (pe care o ascultam aproape non stop spre exasperarea prietenului meu de atunci):
“Recunosc, n-am puterea sa te recunosc.
Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,
Asculta-l bine si cauta-ma tu...”


Sa revenim la subiect, pentru ca am deviat un pic.
Persoana care m-a intrebat ce caut eu la un barbat, este o domnisoara de 23 de ani care se casatoreste, si desi nu vrea sa recunoasca, constientizeaza ca se cam grabeste.
Nu pot sa zic ca nu am un tip anume, orice fata doreste un tip anume, al meu chiar nu este unul foarte sofisticat sau foarte greu de gasit.
Nu pot sa fiu ipocrita si sa zic ca nu ma intereseaza fizicul, ba da chiar ma intereseaza cum arata, consider ca acolo unde nu exista chimie, nu va putea fi o relatie niciodata, ba mai mult de atat ma intereseaza atitudinea.
Cateva lucruri despre fizic: trebuie sa fie neaparat inalt, imi plac barbatii care sa fie undeva intre 1,85- 1,90 m, tenul cumva masliniu, dar daca nu este, nicio problema ma pot descura si cu o persoana mai deschisa la culoare, bruneti sau saten inchis, la ochi chiar nu am pretentii, poate sa fie orice culoare cu toata ca cei albastri ma innebunesc. Ma intereseaza sa nu aiba buzele ca 2 fire de nisip .
Mainile conteaza foarte mult, nu imi plac cei cu mainile foarte butucanoase, si nici cei care se dau cu lac pe unghii.
Un alt aspect la care ma uit intens este felul in care se imbraca, trebuie sa fie foarte ingrijit, nu suport barbatii care miros a mancare, care au hainele patate, dar nici pe cei care isi toarna o sticla de parfum pe ei.
Imi plac cei care stiu sa se imbrace casual, dar nu ii las la o parte nici pe cei care se imbraca sport. Cand zic casual, ma refer la cei care stiu sa poarte o camasa cu o vesta, sau cu un pulover simplu pe deasupra, cu o pereche de jeans simpli si un pantof / bocanc finut.
Imi plac barbatii care nu refuza sa poarte un fular si un palton cand este frig afara.

Pe partea de discutii nu vreau pe cineva care sa ramana blocat pe un singur subiect si sa il discute numai pe acelasi la infinit, imi place sa stie cate putin din toate, sa citeasca mult, sa se uite la discovery si la history channel, sa stie ce inseamna un film bun, sa aprecieze un actor bun, o piesa de teatru, o muzica buna … un barbat care sa nu strambe din nas in momentul in care ascult Pink Martini, Patsy Cline sau Billie Holiday. Un barbat care sa mearga cu mine cu placere si la un concert hip hop, chiar daca nu se da in vant dupa genul asta.
Un barbat care sa imi accepte prietenii asa cum sunt ei, sa ii accepte si pe prietenii mei gay, si sa nu fie deranjat de aceastia.

Un lucru important pentru mine spontaneitatea, sa ma trezesc cu el in mijlocul noptii la mine doar pentru ca ii era dor de mine si pentru ca vrea sa faca dragoste cu mine. Un barbat care sa ma sune la 1 dimineata si sa ma intrebe daca vreau sa merg cu el sa vad rasaritul la mare sau in orice alta locatie. Un barbat caruia sa nu ii fie frica sa imi spuna ceea ce are pe suflet, si caruia sa nu ii fie frica sa ma certe atunci cand gresesc.

Un barbat care sa accepte NU ca si un raspuns final, care sa nu ma streseze cu 1000 de telefoane pe zi pe motiv ca vroia sa ma auda, sau sa ma intrebe daca sunt OK!

Sper ca s-a vazut ca am tot repetat BARBAT. Vreu sa fie barbat nu baiat!

Recitind cele de mai sus incep totusi sa cred ca sunt prea pretentioasa si ca acest Fat Frumos pe care il astept … nu exista!

Mai jos un link catre o piesa de suflet: